Despre slăbit și un stil de viață sănătos, fără prejudecăți sau diete miracol

Mâncarea nu are moralitate. Poftă. Rușine. Vinovăție. Dezgust. Frică. Toate sunt sentimente pe care obișnuiam să le asociez cu mâncarea.

Suntem înconjurați de o cultură a mâncării care se bate cap în cap cu o cultură a dietelor și multe prejudecăți față de oricine se abate de la „normalitate“ sau standardele de frumusețe. E o combinație teribilă, care ne-a adus pe majoritatea în punctul în care am dezvoltat o relație nesănătoasă cu mâncarea. Spre exemplu, dacă ceva bun se întâmplă în viața noastră, ce facem? Sărbătorim cu mâncare. Dacă un lucru rău se întâmplă? Ne alinăm cu mâncare.

Cred că e un pattern familiar pentru prea multă lume – și extrem de nesănătos, pe toate planurile. Și nu e doar atât, e presiune socială, noua obsesie a lifestyle-ului sanatos și multe altele care ne afectează sănătatea și relația atât cu mâncarea, dar și cu propriul corp.

Dar eu nu pot decât să vă povestesc experiențele mele, așa că am invitat-o la dialog pe Antonia Teaha, o persoană extrem de îndreptățită și avizată să vorbească pe subiect. După ce a slăbit 41 de kilograme prin propiile forțe și și-a schimbat viața la 180 de grade, a devenit health coach și vlogger la propriul brand, WillDiet, din dorința de a ajuta și de a ghida și alte persoane spre aceleași rezultate, fără prejudecăți sau diete miracol.

Cum ți-ai identificat relația deficitară cu mâncarea?

De când mă știu am fost un copil pufos, grăsuț. Situația a continuat și în adolescență, prin urmare experiența mea s-a îmbogățit cu multe diete, pentru că deși această trăsătură nu m-a afectat când eram copil, în perioada pubertății am devenit foarte complexată de faptul că toate fetele erau slabe sau aveau forme de zeițe, pe când eu luam forma unui Buddha fericit. Și după anii adolescenței dietele au continuat.

Toate aveau rezultate, dar evident, după ce le încheiam, îmi reintram în forma originală, dar mai adăugam niște kilograme. Așa am ajuns la 21 de ani să am 96 de kilograme, la 1,58 metri înălțime. Deja Buddha era ușor invidios. Acum lăsând umorul la o parte, sănătatea mea începea să devină o problemă din ce în ce mai mare, până când m-am trezit cu dureri foarte mari de șolduri și de spate, cauzate de surplusul de greutate.

În momentul acela două lucruri mi-au fost foarte clare: în primul rând nu mai puteam continua așa și în al doilea rând clar dietele nu erau o soluție pe termen lung, trebuia să fac lucrurile ALTFEL. Ei bine, decizia de a face lucrurile altfel a reprezentat un nou început. Odată ce am înțeles ce este mâncarea, ce scop are și cât de eficient este corpul uman, am observat că nu era tratată o altă parte care avea un impact major: latura psiho-afectivă, adică felul în care funcționează mintea și emoțiile noastre.

Dacă ea nu ar conta, ar fi de ajuns doar să știi informațiile, dar cum aparent nu este, m-am apucat să studiez percepțiile pe care le avem față de mâncare, relația pe care o avem cu ea, cum ne folosim de ea, ce factori ne influențează comportamentul când vine vorba despre hrană. Evident, în procesul acesta de cercetare și observare, am fost primul studiu de caz. Așa am observat că mâncam când eram tristă, când simțeam că scap lucrurile de sub control; că mă foloseam de scutul format din kilogramele în plus că să fiu recunoscută pentru inteligența mea și nu pentru aparență; că foloseam mâncarea că o alinare, ca o scăpare de toate laturile neplăcute din viața mea, că mai apoi să mă și învinovățesc.

Deși, conștient, știam care este scopul original al mâncării, eu o foloseam ca orice numai drept combustibil nu. În fond, mâncarea nu este bună sau rea, nu este terapeut, nu este flagelator, nu are moralitate, este menită să ofere corpului energie și resurse să se regenereze, să funcționeze.

De ce dezvoltam relații nesănătoase față de mâncare?

Am spus mai sus că mâncarea are un scop obiectiv, cu toate acestea noi asociem încă de mici mâncarea cu emoții, cu trăiri. Suntem ființe sociale, iar în țările balcanice momentele cu o încărcătură socială mare, cele de sărbătoare (sau de jelire) sunt marcate cu ajutorul mâncării. Din start, creierul nostru asociează mâncarea bună cu un context social pozitiv, de integrare, de apartenență. Legătura această continuă să fie întărită și prin reclame, filme, seriale etc. Nu cred că am văzut prin filme mese decadente cu salate.

Pe lângă această legătură din subconștient, intervine și partea fiziologică: atunci când mănânci ceva ce îți place, corpul tău eliberează endorfine și ai senzația de fericire. Prin urmare e normal să cauți să retrăiești aceleași senzații de „totul e bine” când treci printr-un moment dificil. Când repeți tipul acesta de comportament ajungi să folosești mâncarea ca un mecanism de gestionare al emoțiilor dificile. Așa cum unii oameni folosesc sportul, jocurile video, fumatul ș.a. ca element de refulare, așa poți folosi și alimentele. Mai există și factorul exterior de aparență, de trend, care poate încuraja găsirea unei soluții rapide, care să trateze simptomul (kilogramele în plus) și nu cauza (relația deficitară). Aici dietele își au partea lor de vină. Majoritatea funcționează (pe termen scurt) însă nu modifică obiceiurile, perspectiva pe care o ai asupra alimentației, felul în care te raportezi la mâncare.

Ce legătură au dietele cu modul în care privim mâncarea?

Din punctul meu de vedere, dietele oferă o perspectivă foarte îngustă asupra alimentației și asupra vieții. Este un fel de a băga mizeria sub preș. Nici o dietă nu m-a învățat că sunt perfect OK așa cum sunt. M-au învățat în schimb că totul trebuie să fie un chin, că nu trebuie să îmi placă mâncarea, că sunt condamnată, din cauza tipologiei corpului meu, să trăiesc o viață fără gust, fără savoare, ca să pot să fiu frumoasă și sănătoasă. Ori eu sunt o gurmandă. Lăsând la o parte relația deficitară pe care am avut-o cu alimentația, mie chiar îmi place mâncarea. Dacă reprim partea astea îmi creez frustrări. Nu trebuie să îmi integrez viața într-o dietă, trebuie să învăț cum să mă hrănesc, de ce are nevoie corpul meu, cum să îmi ascult corpul și să integrez hrana și stilul de viață sănătos în existența mea.

Crezi că există o cultură a dietelor?

Există o cultură a dietelor  pentru că există oameni care pot oferi soluții rapide, de scurtă durată, pe bani și oameni care caută astfel de „soluții”. În era vitezei, nimeni nu are timp pentru nimic. Când ești stresat și contracronometru nu vrei să auzi răspunsuri de genul „depinde” sau „lucrurile nu sunt chiar așa simple”, de aici au și pornit dietele: rezolvarea rapidă și suprasimplificarea unor lucruri complexe.

Ce înseamnă, de fapt, un stil de viață sănătos? Cum vezi obsesia generației noastre cu acest stil de viață sănătos?

Un stil de viață sănătos implică pe de-o parte latura fizică, iar pe de altă parte implică și latura emoțională: relația pe care o ai cu corpul tău, igiena mentală, relația pe care o ai cu mâncarea și alte adicții, gestionarea și procesarea corespunzătoare a emoțiilor de orice fel. Mi-aș dori să devină un trend stilul acesta de viață sănătos. De fapt, mi-aș dori să fie mai mult decât un simplu trend.

Nu ajută prea mult nici trendurile alimentare sau dietele care culpabilizează ba un macronutrient, ba pe celălalt. Am văzut de nenumărate ori declarații de război carbohidraților pentru că aceștia sunt înțeleși exclusiv ca paste făinoase, dulciuri și pâine. Carbohidrații sunt țapii ispășitori. Sau grăsimile, depinde după ce dietă te iei. Mâncarea nu are moralitate, ea are scop, funcție. Nu totul este alb și negru din păcate, iar parte din stilul de viață sănătos ar trebui să fie și un sistem de gândire critică, pentru discernerea informației. Fără acest sistem ești influențabil, nesigur.

Cum poți ajunge să ai un stil de viață sănătos și o relație sănătoasă cu mâncarea?

Informarea în primul rând! Informare despre nutriție și sport și aplicarea personalizată a cunoștințelor obținute pe propriul corp și stil de viață. După cum spuneam trebuie să integrezi stilul de viață sănătos în viața ta, ceea ce implică și să regândeșți lucrurile, să schimbi perspectiva pe care o ai asupra mâncării sănătoase, pentru că DA, poate să fie GUSTOASĂ! E clar că mâncam toți sănătos dacă pieptul de pui fiert cu doi morcovi erau un deliciu culinar. Trebuie să ieși din canoanele vechi, să te joci un pic cu mâncarea. Și pentru cei care au scuza „nu gătesc“ ofer soluția în fiecare joi la #WillChallengexFood – rețete rapid, sănătoase, care nu implică mari abilități de bucătari.

Apoi vine partea un pic mai complicată, cea de terapie. Tu cu ține, tu cu un coach (Hey!), tu cu un psiholog, cu cine vrei tu și te poate ajuta să identifici anumite obiceiuri, anumite tipare comportamentale care să îți spună ce relație ai cu mâncarea și apoi să te ajute să le schimbi. Este o percepție greșită că un proces îndelungat este un simplu efort al voinței. Schimbarea stilului de viață ține de implementarea unor obiceiuri sănătoase, înlocuirea unor comportamente care nu îți fac bine, cu unele care te susțin.

Ultima partea și cea mai complicată este cea de iubire de sine. Schimbarea stilului de viață, slăbitul necesită timp, compasiune față de propia persoană, iubire, nu biciuire, nu reprimare. Un număr pe cantar nu îți oferă instant fericire, nici iubire de sine.

Apoi, ca și succesul, o dată ce ți-ai atins scopul, trebuie să te menții și să fii pregătită pentru fluctuații. În viața unei femei apar diverse evenimente, unele prevăzute (pubertatea, nașterea, menopauza), altele neprevăzute (depresie, anxietate etc) care pot influența relația noastră cu mâncarea, sănătatea, numărul de kilograme, iar în aceste momente trebuie iar să practici acceptarea de sine, compasiunea, să nu începi să te flagelezi, să nu cedezi presiunii sociale de a fi mama perfectă care a revenit într-o săptămâna la greutatea inițială, doamna care îmbătrânește perfect și tot așa.

Un stil de viață sănătos nu este despre cum să ai corpul unui model Victoria’s Secret, este despre cum să ai un corp sănătos care să te susțină în toate experiențele vieții, un corp care să îți permită să vezi lumea, să iubești, să te bucuri de tot ce îți îmbogățește sufletul și despre cum să ai o minte sănătoasă care să te ajute să treci prin experiențele dificile și să îți ofere recunoștință și poftă de viață.

Fotografii de CostruÈ›