Online sau offline? Despre dependența de internet și socializarea virtuală

Acum câțiva ani am auzit întâmplător un dialog scurt între doi puști pe plajă:
– Îți place de fata asta?
– Băi da, îmi place maxim.
– Păi, ce-ai de gând?
– Păi habar n-am, nu prea știu ce să fac.
– Mai dă-i un like.

Fac parte dintr-o generație norocoasă aș putea spune. Când eram în liceu nu aveam nici calculator, nici internet. Ascultam muzică pe casete și casetele erau puține, făceam tot timpul schimb între noi. Le-am ascultat atât de mult încât și acum știu care este piesa care urmează. Spre sfârșitul liceului o parte dintre prietenii mei au început să-și cumpere calculatoare.

Îmi amintesc petreceri cu muzică pusă din Winamp și că unii dintre ei își petreceau mult timp la sălile de internet apărute în oraș. Începuse moda jocurilor pe calculator. Comunicam între noi cu ajutorul telefonului fix, de care părinții nu ne lăsau să facem abuz. Cel mai des stabileam de pe o zi pe cealaltă ora și locul de întâlnire. Tot în liceu am ținut câteva luni o corespondență cu o verișoară de-ale mele care se mutase din oraș. Îmi plăcea mult să primesc și să scriu la rândul meu scrisori și uneori mi se face dor să fac asta.

Primul calculator mi l-am cumpărat în anul doi de facultate, iar primul telefon mobil l-am primit de la sora mea în anul trei. Până atunci vorbeam cu părinții sau cu ea doar când eram împreună, pe telefonul fix sau cu cartele de telefon public. Mă întreb uneori cum ar arăta viața mea azi dacă nu aș fi permanent conectată la o rețea de telefonie mobilă.

La început, apariția calculatorului nu a produs un efect foarte puternic în mine. L-am folosit mult timp doar pentru școală, muzică, muncă, filme, stocat informații. Mi-a fost de ajutor când mi-am scris lucrarea de licență. Contul de Facebook mi l-am făcut foarte târziu și nu în interes personal. Lucram într-o organizație care avea nevoie de promovare și, ca să pot administra și menține pagina oficială a acesteia, a trebuit să-mi fac un profil personal. În scurt timp, am ajuns să administrez peste cinci pagini de Facebook asociate organizației si proiectelor din care făceam parte.

Am învățat lucruri despre ce anume atrage atenția oamenilor pe platformă. La ce oră este mai bine să postez, cum cresc reach-ul folosind fotografii, cum post-ul este mai de efect decât share-ul, cum like-urile întrețin un fel de relație pe termen lung cu prietenii virtuali. Îți dau like și asta te stimulează să urmărești ce postez și crește șansele să-mi dai like înapoi. Pentru că m-am implicat câțiva ani în proiecte artistice, de la un punct încolo Facebook-ul a fost dublat de Instagram și am început să am o grijă similară de follower-ii de pe Facebook ca și de cei de pe Instagram. Am observat că selfie-urile generează reacții în lanț în lista mea de prieteni virtuali și acela a fost momentul în care am început să-mi fac multe. Nu-mi mai amintesc exact cu ce frecvență, poate săptamânal, poate și mai des de atât.

După câțiva ani în care nu m-am gândit deloc la asta, încet-încet am început să devin conștientă de locul pe care smartphone-ul și laptopul îl ocupă în viața mea. Îmi amintesc că am plecat o dată într-un concediu la mare și mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă să-mi iau cu mine și laptopul sau nu. Nu l-am luat. Îmi amintesc că am ajuns, în călătoriile mele, de multe ori, în locuri fără semnal de internet.

Fac multe fotografii și mă vedeam cum le fac și nu le postez nicăieri, având în minte că o dată revenită într-o zonă cu internet voi posta imediat ceva. Îmi amintesc că am citit o dată mai demult un articol al unei terapeute despre impactul negativ pe care tabletele si smartphone-urile îl pot avea în dezvoltarea armonioasă a copiilor. Povestea că un copil se obișnuiește atât de repede cu ecranul tabletei sau al telefonului, încât poate ajunge să schițeze inconștient gestul scroll-ului când vrea, de exemplu, să strângă masa sau jucăriile.

În prezent recunosc că îmi verific e-mailul foarte des, am notificări pe smartphone și le citesc cu fiecare ocazie, dorm cu telefonul mobil lângă cap, iar primul lucru pe care îl fac când mă trezesc până fierbe apa pentru cafea este să verific ce s-a mai întâmplat în social media. Cu toate astea, mi s-a întâmplat acum vreo lună să rămân trei zile fără telefon mobil și am realizat că în tot acest timp, mi-au lipsit de fapt doar ceasul și camera foto.

M-am tot întrebat în ultima vreme cum ar arăta viața mea azi dacă aș renunța la smartphone sau măcar dacă aș renunța la a mai avea acces la internet de pe telefon. Ce aș face în drumurile mai lungi cu tramvaiul, în momentele în care îmi aștept o prietenă care întârzie, când aștept înainte de un interviu, înainte de o ședință, când aștept să înceapă concertul la care mi-am dorit atât de mult să ajung sau filmul la cinematograf.

Poate că nu întâmplător am început să citesc tot mai mult despre dependențe de tot felul. Am citit despre dependență de droguri, de alcool, de muncă, am citit despre relații de co-dependență și am ajuns destul de ușor și la dependența de internet. Între a fi un împătimit al internetului și al platformelor de social media și a fi dependent de acestea se pare ca există o graniță foarte fină, care în multe situații este foarte greu de observat.

Văd oameni care nu-și ridică ochii din smartphone sau tabletă la metrou, în piețe, în parcuri, la evenimente, la petreceri, în stațiile de autobuz. E ca și cum ar avea această nevoie greu gestionabilă de a-și verifica notificările încontinuu, de a părăsi constant realitatea offline pentru cea virtuală. Și eu sunt una dintre ei.

Există dependență de internet?

În România s-au făcut destul de puține studii despre consumul de internet. Am găsit unul din 2011, Românii și internetul, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES). Conform acestuia, aroape două treimi dintre românii din mediul urban folosesc internetul, iar dintre ei 71% îl accesează zilnic, în special de acasă. În ceea ce privește frecvența, 68% dintre subiecții studiului petrec zilnic timp pe internet, iar 26% accesează internetul de câteva ori pe săptămână. Românii declară că utilizează online-ul pentru informare, corespondență, lectură, muzică, filme și socializare. 70% declară că folosesc acest serviciu pentru a socializa în cadrul rețelelor online.

Conform internetworldstats.com, în iunie 2017, 43.7% dintre românii care au acces la internet sunt și subscriberi Facebook, adica aproape 8,5 milioane. Statisticile făcute publice de către Facebook, până la 31 ianuarie 2018, spun că 1,15 miliarde de oameni intră pe Facebook zilnic, că în fiecare secundă sunt activate cinci conturi noi, că oamenii postează 300 de milioane de fotografii pe zi și că 50% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani intră pe Facebook imediat ce se trezesc dimineața. (www.investor.fb.com).

Practic, pentru mulți oameni, nu trece nici măcar o zi fără verificarea contului de Facebook și a notificărilor. Mulți dintre ei folosesc internetul ca să păstreze legătura cu prietenii sau familia, să se informeze, să afle despre evenimentele din oraș, să se distreze. Specialiștii spun că pe lângă beneficiile sociale și personale, există și situații în care Facebookul și celelalte rețele de socializare pot avea efecte negative, în special asupra acelora care le folosesc excesiv. Consumul necontrolat de internet îl transformă dintr-un instrument util într-o adicție.

Conform studiului Dependența de internet, realizat de Simona Drugă, medic specialist psihiatru, cu sprijinul Salvaţi Copiii România, dependența de internet este „o pierdere compulsivă a controlului impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online, reţele sociale, sesiuni-maraton de navigare pe internet) care implică în principal dependenţa psihologică de internet, iar simptomele sunt comparabile cu ale altor comportamente adictive, cel mai apropiat fiind jocul de noroc patologic.” Materialul ne propune un chestionar, care aparține lui Kimberly Young, o psihoterapeută și specialistă în dependența de internet și comportamentul online, cu opt întrebări utile pentru identificarea acestei adicții:

1. Ai sentimentul că eşti preocupat de internet ?
2. Ai impresia că trebuie să petreci din ce în ce mai mult timp pe internet pentru a obţine o stare de bine?
3. Pierzi controlul timpului petrecut pe internet ?
4. Ai senzaţia de iritabilitate când te opreşti din utilizarea internetului?
5. Foloseşti internetul pentru a scăpa de probleme, pentru a-ţi „ridica moralul”?
6. Ai minţit familia şi prietenii pentru a putea prelungi timpul dedicat internetului?
7. Ai riscat pierderea relaţiilor sociale, a serviciului, oportunităţile pentru o carieră profesională sau educativă?
8. Ai devenit mai neliniştit odată ce ai înterupt activitatea online şi te gândeşti la cea viitoare?
9. Rămâi conectat mai mult timp decât era prevăzut?

O persoană poate fi considerată dependentă dacă răspunde cu „da” la cel puţin cinci dintre întrebările de mai sus.

Am căutat un chestionar similar care să măsoare în mod special adicția de Facebook și am găsit unul realizat de Cecilie Schou Andreassen, doctor în psihologie și profesoară în cadrul departamentului de Psihologie Clinică la Universitatea din Bergen, Norvegia. Chestionarul include șase criterii, la care respondenții pot bifa unul dintre răspunsurile: foarte rar, rar, uneori, des, foarte des:

1. Petreci mult timp gândindu-te la Facebook sau planificând cum să-l folosești?
2. Simți un îndemn să folosești platforma Facebook din ce în ce mai mult?
3. Folosești Facebook ca să uiți de problemele personale?
4. Ai încercat să reduci consumul de Facebook fără succes?
5. Devii neliniștit sau anxios dacă nu ai acces la Facebook?
6. Folosești Facebook-ul într-atât de mult încât are un impact negativ asupra studiilor sau profesiei tale?

Se poate considera că suferi de o adicție de Facebook dacă scorezi cu „des” sau „foarte des” la cel puțin patru dintre cele șase întrebări ale chestionarului.

Simptomele dependenței de internet

Simona Drugă spune în studiul ei că simptomele unui început de adicții sau a dependenței acute de internet diferă de la om la om: o dorință sau un impuls puternic de a folosi internetul și un sentiment de euforie atunci când te afli online, sevraj datorat reducerii timpului pe care îl petreci pe internet (stare generală proastă, neliniște, iritabilitate, lipsă de concentrare, tulburări de somn), nevoia de prelungire continuă a timpului petrecut pe internet pentru a atinge un sentiment de satisfacție, preocupare continuă față de internet, chiar și atunci când nu-l accesezi, petrecerea unui timp mai mare pe internet decât cel intenționat, eșecuri repetate în autocontrolarea comportamentului online, reducerea interesului pentru activități sociale ca urmare a consumului sau neglijarea sarcinilor de zi cu zi.

Când vine vorba de Facebook, specialiștii spun că folosirea platformei devine una nesănătoasă dacă se întâmplă să verifici Facebook-ul imediat cum te trezești dimineața și înainte de culcare seara, dacă simți un gol în suflet atunci când nu intri pe Facebook, dacă nu reziști mai mult de o zi fără Facebook, dacă folosești pentru navigare orele pe care le-ai folosi pentru odihnă și somn, dacă folosești platforma pentru a te cufunda în experiențele din trecut, dacă se ajunge să ai tone de prieteni pe Facebook și cu toate astea continui să te simți singur.

Efectele nocive ale consumului

Simona Drugă ne atrage atenția că deși internetul a devenit una dintre cele mai importante surse de informație, utilizarea necontrolată a acestuia poate avea un impact negativ asupra performanțelor școlare, relaţiilor de familie şi asupra stării emoţionale ale consumatorilor, fiind un comportament cu semne şi simptome similare cu cele ale oricărei alte dependenţe.

Adicția poate duce la izolare și singurătate, pot apărea perturbări ale stării de sănătate fizică (obezitate, deformări ale coloanei, tulburări de vedere, amețeli), tulburări emoţionale şi modificări ale comportamentului (anxietate, depresie, fobie socială, comportament agresiv, integrarea experiențelor virtuale în viața reală), dar și modificări complexe în circuitele cerebrale. Dependența de Facebook este practic o dependență deviată din dependența de internet și presupune concret utilizarea excesivă și compulsivă a platformei Facebook, iar specialiștii spun că factorii de risc ai acestei adicții includ narcisismul, extraversiunea, neuroticismul și insecuritatea socială.

Apariția smartphone-urilor nu face altceva decât să stimuleze un consum tot mai mare de internet. Într-un interviu acordat pentru New York Times, psiho-terapeutul Adam Alter, autorul cărții Irezistibil. Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei (apărută în traducere la ed. Publica) spune că dacă ne petrecem trei ore pe zi navigând pe telefoanele noastre mobile, acela este un timp pe care nu-l petrecem în interacțiuni față în față cu alți oameni. „Smart-phone-urile îți oferă tot ce ai nevoie ca să te bucuri de momentul pe care îl trăiești, dar nu stimulează prea multă inițiativa.

Nu trebuie să ții minte nimic pentru că totul este în fața ochilor tăi. Nu trebuie să-ți dezvolți abilitatea de a memora sau de a produce idei noi.” Adam Alter spune că ar fi bine ca oamenii să fie mai atenți la cât anume permit tehnologiei să le invadeze viețile. Că este important să ne petrecem cât mai mult timp în natură, să stăm față în față cu oamenii apropiați în conversații lungi, să nu mai răspundem la e-mail dupa ora 18.00, să încercăm să trăim și fără acces la tehnologie, adică fără să ne uităm în permanență la niște ecrane. „Ar trebui să existe momente în zi în care să pară că trăim în anii ‘50 sau să trăim situații fără să putem spune în ce eră suntem.”

Cum reducem consumul?

Am căutat prin sfaturile specialiștilor și terapeuților cum să facem să reducem consumul de internet și de Facebook. Ei susțin că putem să începem prin a ne întreba ce ne oferă Facebook-ul de fapt și ce facem propiu-zis când suntem online. Apoi putem să chestionăm valoarea timpului pe care ni-l petrecem navigând, cu atât mai mult cu cât simțim că o facem excesiv. Dependența este un simptom că ceva nu funcționează în viețile noastre așa cum ne-am dori. Primul pas ar fi acela să o conștientizăm, iar apoi o putem trata prin servicii terapeutice, care ne ajută să aflăm ce se ascunde în spatele ei și să ne schimbăm obiceiurile comportamentale de zi cu zi.

Mădălina Mihai, psihoterapeută, spune că online-ul pare ca o viață paralelă cu viața noastră, doar că în această viață paralelă noi creăm idealul. „Înainte de a vorbi cum vindecăm o dependență, ar fi bine să ne dăm seama ce ne aduce ea în noi și în viața noastră. Facebook-ul și consumul de online ne creează falsa impresie că nu suntem singuri, că suntem apreciați, valoroși și văzuți. A fi văzut înseamnă a fi în contact cu celălalt.

A fi în contact cu celălalt sau cu mine înseamnă a fi ancorat în prezent. În aceasta stare de prezență devenim disponibili să vedem ce se petrece în interiorul nostru cât și în exterior. Iar când fugim în viața noastră paralelă, poate ar fi bine să ne întrebăm: Ce trăiesc acum? Ce îmi doresc acum, de prezentul nu mi-l oferă? Teoria paradoxală a schimbării afirmă că: „schimbarea apare când cineva devine ceea ce este nu atunci când încearcă să fie ceea ce nu este” (Beisser, 1970). Așa că hai să încercăm să experimentăm ceea ce suntem înainte de a explora ceea ce am putea fi.”

Schimbarea începe practic de la noi, prin autocontrol și autodisciplină, atunci când conștientizăm că tehnologia de ultimă generație nu poate satisface pe deplin nevoile noastre de comunicare, afecțiune și interacțiune. Putem încerca să reducem consumul de internet fără să-l eliminăm complet din viețile noastre. Pentru laptopuri, putem folosi niște programe care ne blochează accesul sau timpul petrecut pe paginile pe care tot noi le alegem, cum ar fi StayFocused sau BlockSite. Pentru telefoanele mobile, putem să începem prin a ne dezactiva temporar aplicațiile de socializare sau notificările asociate acestora. Putem să setăm cât timp vrem să ne petrecem în online pe zi și să ne punem alarme care să ne anunțe când s-a terminat.

Potrivit Inc.com, există câteva aplicații care te pot ajuta să reduci consumul de smartphone: Offtime, care blochează accesul la aplicații, filtrează notificările primite și înregistrează timpul de folosire a telefonului, Moment, care îți permite să setezi limite zilnice și te atenționează când le depășești, BreakFree, care îți calculează dependența de online. Specialiștii ne recomandă să ne notăm timp de o săptămână ce am făcut în timpul petrecut online și să fim sinceri cu noi înșine.

Să luăm pauze de la online de o zi, cu ocazia unui eveniment special, atunci când plecăm în vacanțe sau când călătorim. Să ne lăsăm smartphone-urile acasă când ieșim într-o seară în oraș. Să facem o listă cu lucrurile pe care obișnuiam să le facem și nu le mai facem pentru că alocăm prea mult timp consumului de internet. În ultimă instanță, putem cere sprijinul unor clinici de detoxifiere digitală. În România nu există deocamdată, în schimb în afara țării au început să apară tot mai multe, cum ar fi reStart (netaddictionrecovery.com), The Jump Up Internet Rescue School din Coreea de Sud, U-center (www.u-center.nl).

În ultimii ani, am cunoscut un singur om care a renunțat definitiv la telefonul mobil și poate fi găsit doar pe cel fix, dacă e acasă. Am mai cunoscut un om care avea patru telefoane și le purta tot timpul pe toate la el. Aud tot mai des de oameni care renunță la smartphone în favoarea unui telefon mobil old-school, de oameni care își verifică e-mailul o dată la două zile, de oameni care decid să nu mai aibă internet acasă, de oameni care își închid telefonul o zi pe săptămână sau care își suspendă contul de Facebook în mod recurent. Uneori încerc să-mi amintesc cum eram eu când nu aveam calculator sau smartphone. Azi am laptopul la mine întruna, când nu-l am în fața mea îl am în spate și când nu-l am deloc, am telefonul mobil. Sunt conectată la internet și în somn. Înțeleg tehnologia și beneficiile pe care le aduce în viața mea, dar uneori recunosc că mi-e dor de mine fără.

În cartea ei, The Cyber Effect: A Pioneering Cyberpsychologist Explains How Human Behavior Changes Online, Mary Aiken ne atrage atenția asupra felului în care tehnologia ne poate transforma viețile: „În momentul acesta putem descrie spațiul cibernetic ca pe un spațiu separat de noi, dar foarte curând granița se va estompa. Până în 2020, când o să fim singuri, scufundați în casele noastre smart și în mașinile noastre smart, îmbrăcați în tehnologiile noastre portabile, cu copii captivi pe locurile lor cu iPad-uri peste tot în câmpul lor vizual (…), când identitatea noastră de sine va fi fracturată într-o duzină de platforme diferite de rețele sociale, când sexul va deveni ceva ce necesită logare și o parolă, când o să concurăm cu roboți pentru viețile și job-urile noastre, (…), o să ne dorim să fi fost un pic mai atenți. Așa cum am pornit în această călătorie, în primul trimestru al secolului 21, ce avem acum și nu ne putem permite să pierdem?”

Foto: Guliver/Getty Images